EU CRED
Pasivul visator
Frica de realitatea palpabila
Egoul pestelui este poate egal in subtilitate si periculozitate cu cel al scorpionului. Este unul nevazut, dar usor de simtit. In preajma unui astfel de ago iti vine sa fii in alerta permanenta, parca simtind ca acele cuvinte frumoase sunt o capcana, ca visul frumos in care te atrage este de fapt un cosmar, ca raiul promis este de fapt un purgatoriu vesnic. Egoul pestelui il poate face sa creada in himere, in realitati paralele si parazite, care sa ii manance energia vitala si care sa il impinga in pragul nebuniei. Egoul acela care crede….ajunge sa creada chiar ca nu exista dumnezeu, sau daca exista este unul al propriei minti. Egoul acesta poate sa se rupa de ceilalti sa le nege existenta pentru a se simti singurul fiu al lui Dumnezeu. Pestele este prins in plasa iluziilor pe care egoul sau le tese, totul devine iluzoriu si incert, pana si silueta unui munte, pana si senzatia de foame.
Ce are de facut pestele pentru a rupe panza iluziei si a vedea adevarata fata divina a semenilor sai? Va trebui sa nu se mai roage in intimitatea propriei minti, ci slujindu-i pe cei care au nevoie de el. Spaland rani, hranind si neasteptand lauda pentru asta, amintindu-le oamenilor ca dincolo de ceea ce ei vad, este o lume nevazuta, care este acolo pentru a-i ajuta sa creasca si sa ajunga la randul lor sa creada si crezand sa se mantuiasca. Un astfel de peste devine pescar de oameni, un om care poate calca in credinta pe apa vietii pentru a-si gasi si sarbatori sinele divin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu